Bullying în școli: o problemă de siguranță și bunăstare ce necesită intervenție structurată

Bullying-ul reprezintă o problemă serioasă în mediul școlar, care necesită o abordare clară, structurată și consecventă. Nu este un simplu comportament de tachinare sau un conflict obișnuit între elevi, ci o formă de violență repetitivă, intenționată și bazată pe un dezechilibru de putere. În acest context, toți actorii educaționali – elevi, părinți, profesori și conducerea școlii – trebuie să înțeleagă ce înseamnă bullying-ul, cum poate fi identificat, prevenit și gestionat eficient, pentru a asigura un climat școlar sigur și propice dezvoltării.

Bullying în școli: definire, manifestări și intervenții practice

Acest articol își propune să ofere o perspectivă comprehensivă asupra fenomenului bullying în școli, evidențiind diferențele între bullying, conflicte și tachinări, semnele care pot indica prezența sa, formele în care se manifestă, precum și pașii practici pe care elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii îi pot urma pentru prevenție și intervenție. De asemenea, se va aborda importanța păstrării dovezilor, mai ales în cazul agresiunilor online, precum și cadrul legal și procedurile existente în România pentru combaterea acestei forme de violență.

Ce este bullying-ul: definiție, criterii și diferențiere esențială

Bullying-ul este definit prin trei criterii fundamentale: intenția de a produce suferință, repetitivitatea comportamentului și dezechilibrul de putere între agresor și victimă. Aceste elemente permit distingerea clară între bullying și alte forme de interacțiune, precum conflictele punctuale sau tachinările reciproce, care nu implică un pattern de dominare sistematică.

În România, cadrul legislativ a recunoscut oficial violența psihologică – bullying în școli, impunând unităților de învățământ obligații clare de prevenire și intervenție. Astfel, nu mai poate fi considerat un fenomen „normal” sau o etapă firească a copilăriei, ci o problemă de siguranță și bunăstare școlară ce necesită răspunsuri structurate.

Este important de subliniat că tachinarea poate fi ocazională, reciprocă și se oprește la cererea celui afectat, în timp ce bullying-ul persistă chiar și după exprimarea disconfortului. În mediul online, un singur incident, precum distribuirea fără consimțământ a unei imagini, poate genera un efect de bullying prin redistribuiri repetate, fără ca agresorul să fie neapărat același în fiecare caz, însă cu același impact negativ asupra victimei.

Manifestările concrete ale bullying-ului în școli

Bullying-ul se poate manifesta în diverse forme, adesea combinate, iar acestea pot include:

Bullying verbal – insulte, porecle degradante, ironii legate de aspectul fizic, familie, haine sau rezultate școlare, care, deși aparent inofensive, devin un mecanism de control și intimidare când sunt repetate constant.
Bullying relațional sau social – excluderea organizată din grupuri, boicoturi, răspândirea de zvonuri, izolarea în pauze sau în excursii, toate acestea transmitând victimei un mesaj că nu este acceptată în comunitate.
Bullying fizic – nu se limitează la lovituri evidente, ci include îmbrânceli, piedici, distrugerea obiectelor personale sau alte agresiuni în locuri neprotejate, aspecte care pot rămâne nespuse din cauza fricii victimei de a nu fi acuzată.
Bullying psihologic – intimidări, amenințări, șantaj emoțional, umiliri publice și forțarea victimei să accepte condiții degradante, de multe ori susținute de dinamica unui grup care legitimează comportamentul agresorului.
Cyberbullying – agresiuni prin mesaje jignitoare, conturi false, excludere din grupuri online, distribuirea neautorizată de conținut, care adaugă o dimensiune persistentă și invazivă a bullying-ului, ce poate urmări copilul chiar și în spațiul privat.
Bullying bazat pe criterii discriminatorii – atacuri legate de aspect, dizabilitate, etnie sau statut social, cu riscul suplimentar al normalizării discriminării, pentru care există și ghiduri practice destinate cadrelor didactice.

Semnele că un copil este victimă a bullying-ului, chiar și fără să vorbească

Mulți elevi nu își exprimă direct suferința, fie din rușine, fie din teamă. Astfel, adulții trebuie să fie atenți la modificările subtile ale comportamentului și stării emoționale ale copiilor, care pot include:

Anxietate și teamă înainte de a merge la școală;
Iritabilitate, tristețe, retragere socială și hipervigilență;
Evitarea anumitor locuri, trasee sau pauze, precum și izolarea de colegi;
Scăderea performanțelor școlare, absențe și reticență în participarea la activități;
Semne somatice precum dureri de cap, de stomac, tulburări de somn sau oboseală inexplicabilă;
În cazul cyberbullying-ului, frica de telefon, evitarea anumitor aplicații sau ștergerea conversațiilor.

Indiciile că un copil poate fi agresor sau martor pasiv

Este esențial să abordăm cu responsabilitate și fără stigmatizare rolul agresorului, care poate fi determinat de factori precum presiunea de grup, modelele familiale sau nevoia de control. Semnele includ:

Comportamente de dominare și dispreț față de suferința altora;
Justificări superficiale de tipul „doar glumeam” și atragerea unui public care încurajează;
Participarea la agresiuni online prin mesaje jignitoare sau distribuirea conținutului umilitor;
Martorii pasivi, care de multe ori nu intervin din teama de a nu deveni următoarea țintă, pot fi sprijiniți să învețe forme sigure de reacție, precum raportarea și sprijinul direct al victimei.

De ce este importantă intervenția timpurie în bullying și impactul său

Bullying-ul generează un stres cronic pentru victimă, care nu provine doar din incidentele izolate, ci și din anticiparea lor. Acest fapt poate determina schimbări profunde în viața copilului: reducerea vizibilității, evitarea activităților și izolarea socială. Pe termen scurt apar anxietate, tristețe și absențe, iar pe termen lung pot apărea probleme legate de stima de sine, relaționare și performanță școlară.

Pentru agresori, lipsa unei reacții coerente poate solidifica un model relațional disfuncțional, iar pentru martori, tolerarea bullying-ului afectează climatul clasei, crescând frica și diminuând încrederea în adulți. Studiile internaționale, precum PISA 2018 și rapoartele WHO/Europe, confirmă impactul negativ al bullying-ului asupra bunăstării și rezultatelor educaționale.

Ghid practic pas cu pas: ce pot face elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii

Pentru elevi: Prioritatea este siguranța personală. Este recomandat să evite locurile fără supraveghere și să fie însoțiți de colegi de încredere. De asemenea, este utilă o mică înregistrare personală a incidentelor (data, locul, descrierea, martori) pentru a ajuta adulții să intervină informat.

În cazul cyberbullying-ului, este esențială păstrarea dovezilor digitale, precum capturi de ecran, linkuri și cronologie, pentru a permite o intervenție eficientă. Blocarea și raportarea conținutului pe platforme sunt recomandate, însă nu trebuie să înlocuiască sesizarea unui adult de încredere.

Părinții trebuie să abordeze situația cu calm, evitând întrebările acuzatoare, și să se concentreze pe siguranța copilului și colectarea faptelor concrete. Comunicarea cu școala ar trebui să fie scrisă, pentru claritate și urmărire, solicitând un plan de măsuri și termene precise.

Profesorii și diriginii trebuie să evite minimalizarea situației sau expunerea publică a victimei. Intervenția trebuie să includă protecția imediată a copilului afectat, delimitarea clară a comportamentului agresiv, discuții separate cu agresorul și martorii, stabilirea consecințelor educative și monitorizarea ulterioară.

Conducerea școlii are responsabilitatea de a implementa proceduri funcționale și transparente, de a comunica clar cu părinții și elevii și de a preveni subraportarea prin mecanisme de semnalare, inclusiv cele anonime. În acest sens, un raport relevant privind situația bullying-ului în mediul rural evidențiază necesitatea sporită a unei reacții eficiente și vizibile pentru toți cei implicați.

Martorii pot contribui la reducerea fenomenului prin sprijinirea victimelor, raportarea incidentelor și refuzul de a susține sau distribui conținut umilitor, atât offline, cât și online. Limitarea audienței este esențială în diminuarea puterii agresiunii în mediul digital.

Mai multe detalii și recomandări practice pot fi găsite în articolul dedicat bullying-ului în școli și pașilor de intervenție.

Raportarea și documentarea bullying-ului în școli: cadrul românesc

În România, legislația educației stabilește clar obligațiile unităților școlare în prevenirea și combaterea violenței psihologice, inclusiv bullying-ul. Există proceduri pentru semnalarea anonimă a faptelor de violență, aprobate prin ordin guvernamental, care pot șubrezi teama de represalii și încuraja raportarea corectă.

Fluxul obișnuit de intervenție implică sesizarea profesorului diriginte sau a conducerii școlii, implicarea consilierului școlar, documentarea faptelor și stabilirea unor măsuri concrete, cu monitorizare ulterioară. În cazul lipsei de reacție, părinții pot escalada situația către inspectoratul școlar, menținând o comunicare bazată pe fapte clare și concrete.

Sprijin pentru școli și comunitățile educaționale în prevenirea violenței poate fi accesat prin programele de prevenire a violenței în școli, care oferă resurse și formare pentru o abordare integrată și eficientă.

Prevenția bullying-ului: rolul școlilor și familiilor în cultura respectului

Prevenția eficientă transcende simpla afișare a unor reguli sau organizarea unor evenimente ocazionale. Ea presupune un angajament constant pentru un climat sigur, bazat pe reguli clare, consecvență în aplicarea acestora și educație socio-emoțională. Profesorii trebuie să intervină prompt la primele semne de umilire, elevii să conștientizeze limitele acceptabile ale comportamentului, iar părinții să primească comunicări coerente și transparente.

În mediul online, alfabetizarea digitală joacă un rol crucial. Copiii trebuie să înțeleagă impactul redistribuirii conținutului, presiunea de grup și importanța protejării datelor personale, precum și modalitățile de raportare a abuzurilor. Astfel, educația digitală adaptată platformelor folosite de elevi devine o componentă vitală a prevenirii cyberbullying-ului.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă agresiunea se întâmplă o singură dată?
Un incident izolat poate fi începutul unui tipar de bullying dacă există un dezechilibru de putere și există probabilitatea repetării. În mediul online, un singur act poate deveni repetitiv prin redistribuirea conținutului.
Ce trebuie să fac dacă copilul meu îmi spune „nu spune nimănui”?
Este important să luați în serios frica copilului și să îi asigurați că scopul este siguranța lui, acționând împreună, evitând expunerea inutilă care ar putea agrava situația.
Care sunt cele mai utile dovezi în caz de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, numele conturilor implicate și cronologia evenimentelor sunt esențiale pentru documentare și intervenție eficace.
Are sens să raportez un agresor „popular”?
Da, deoarece statutul social poate menține bullying-ul. Raportarea detaliată cu fapte și martori reduce posibilitatea de interpretări greșite.
Are școala obligația să intervină în cazurile de bullying?
Da, legislația românească și normele metodologice impun școlilor să prevină și să intervină în situațiile de bullying, conform Legii 221/2019 și Ordinului 4.343/2020.

În concluzie, bullying-ul în școli nu este o problemă minoră sau una care se rezolvă spontan. Este o formă de violență ce afectează siguranța și bunăstarea elevilor, care necesită o reacție rapidă, coordonată și responsabilă din partea întregii comunități școlare. Elevii, părinții și cadrele didactice sunt invitați să acționeze încă de la primele semne, să comunice deschis și să utilizeze procedurile școlare existente pentru a proteja fiecare copil. În acest fel, școlile pot deveni spații în care respectul și siguranța sunt norme constante, iar fiecare elev se simte valorizat și protejat.