De la sesizări confidențiale la presiune în clasă: investigație Questfield International College

În contextul educațional actual, fenomenul bullying-ului impune o abordare clară, transparentă și bine documentată din partea instituțiilor de învățământ. Situațiile care implică hărțuire repetată și stigmatizare necesită intervenții eficiente și măsuri concrete pentru protejarea elevilor și asigurarea unui climat sigur și propice dezvoltării armonioase.

De la sesizări confidențiale la presiune în clasă: investigație Questfield International College

Redacția a avut acces la o serie de documente și corespondență referitoare la un caz de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Conform datelor analizate, situația ar fi inclus jigniri zilnice, episoade de stigmatizare medicală și presiuni constante asupra familiei elevului vizat. Deși aceste aspecte au fost aduse în mod repetat la cunoștința conducerii instituției și fondatoarei acesteia, nu există dovezi documentate privind aplicarea unor măsuri concrete sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții formale.

Raportările și absența măsurilor documentate

Familia elevului a trimis numeroase sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție. Aceste comunicări, cronologice și explicite, au semnalat escaladarea constantă a fenomenului de bullying, care ar fi inclus umiliri publice și excludere socială. Cu toate acestea, din analiza documentelor puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri în scris care să confirme implementarea unor măsuri oficiale, cum ar fi sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației. Intervențiile invocate par să se fi limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune documentate.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

În cadrul situației investigate, un element semnificativ îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, sub expresia „crize de epilepsie”, folosită nu într-un context educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a elevului. Specialiști consultați de redacție subliniază că, indiferent dacă afecțiunea medicală este reală sau nu, această formă de stigmatizare depășește conflictul obișnuit dintre elevi, configurând un abuz emoțional agravat. Documentele și mărturiile disponibile arată că această etichetare a fost cunoscută și tolerată în mediul școlar, fără reacții ferme sau măsuri concrete din partea instituției.

Presiuni asupra familiei și lipsa unui răspuns instituțional clar

Potrivit familiei, pe lângă lipsa unor măsuri oficiale, ar fi existat și un climat de presiune pentru retragerea copilului din școală. Un moment-cheie este reprezentat de o afirmație verbală atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi spus în cadrul unui dialog direct: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, așa cum este citată din relatările și documentele puse la dispoziția redacției, nu include angajamente scrise sau soluții concrete, ci pare să transfere responsabilitatea asupra familiei, mutând discuția de la protecția copilului la considerente de natură contractuală. Redacția a solicitat un punct de vedere scris al instituției referitor la acest episod, însă nu a primit răspuns până la momentul publicării.

Gestionarea formală a sesizărilor și documentele interne

Reacția oficială a conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările familiei s-a concretizat, potrivit documentelor analizate, într-un formular de tip Family Meeting Form, un document informal care consemnează doar existența unor discuții. Acesta nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete, lipsind astfel caracterul unui act instituțional cu trasabilitate și asumare. Din perspectiva jurnalistică, această diferență este semnificativă, deoarece un astfel de formular nu oferă garanții privind aplicarea efectivă a unor măsuri menite să remedieze situația reclamată.

Confidențialitatea informațiilor și implicațiile în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității legate de situația sensibilă a copilului, avertizând asupra riscurilor legate de divulgarea informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri de protecție a confidențialității. Mai mult, conform unor relatări obținute, informațiile ar fi fost dezvăluite în cadrul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic cu privire la demersurile administrative realizate de familie, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară.

Răspunsul instituțional întârziat și implicarea juridică

Reacția fondatoarei Fabiola Hosu, conform documentelor, ar fi intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul în care familia copilului a apelat la o echipă de avocați și a transmis notificări formale cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituției și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în momentul în care problema a dobândit o dimensiune legală, nu când a fost semnalată în mod exclusiv ca o situație educațională și umană.

Rolul cadrelor didactice și cultura instituțională

În cazul documentat, cadrele didactice au fost martore directe ale comportamentelor agresive, care, conform relatărilor, s-au manifestat în mod repetat și vizibil, fără ca intervențiile acestora să determine oprirea fenomenului. Lipsa unei delimitări ferme și consecvente din partea profesorilor pare să fi transmis un mesaj de toleranță în cadrul colectivului, ceea ce poate contribui la perpetuarea bullying-ului. Din punct de vedere editorial, redacția nu pune în discuție intențiile cadrelor didactice, ci analizează efectele gestionării situației, subliniind că în astfel de cazuri „nu am știut” nu mai poate constitui o explicație plauzibilă atunci când există sesizări scrise și repetate.

• Lipsa răspunsurilor scrise și documentate;
• Absența deciziilor și planurilor de intervenție formale;
• Utilizarea unor termeni care minimalizează problema („dinamică de grup”, „conflict minor”);
• Transferul responsabilității către familie;
• Presiunea pentru retragerea copilului din școală;
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică;
• Nerespectarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar.

Aceste elemente evidențiază un model instituțional care, în opinia familiei și a analizei redacției, a gestionat situația prin evitarea conflictului și lipsa unui cadru procedural clar, cu impact asupra siguranței emoționale a elevului.

Investigația completă poate fi consultată în articolul original, disponibil pe EkoNews.ro – cazul Școlii Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor furnizate indică o situație complexă în care sesizările privind bullying-ul sistematic și stigmatizarea medicală în Questfield Pipera nu au fost însoțite de măsuri concrete, documentate și urmărite în timp. Lipsa unui răspuns instituțional clar și verificabil, combinată cu presiunea exercitată asupra familiei și încălcarea confidențialității, generează semne de întrebare serioase legate de capacitatea și disponibilitatea școlii de a asigura protecția emoțională a elevilor săi.

În absența unor clarificări oficiale și a unor intervenții transparente, cazul semnalat rămâne un exemplu relevant de potențial eșec instituțional în gestionarea fenomenului de bullying, cu implicații asupra reputației școlii și asupra încrederii publicului în standardele acesteia.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro