Spectacolul Sanziana si Pepelea : Teatrul National Cluj Napoca

De Vasile Alecsandri
Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Cristian Rusu
Muzica originală: Ada Milea, Anca Hanu
Mişcare scenică: Florin Fieroiu
Asistent costume: Cătălina Chirilă
Asistent de regie: Leta Popescu
Distribuţia:
Sânziana, Baba Catrina, Zână: Anca Hanu
Baba Rada, Zâna Lacului: Miriam Cuibus
Baba Anghelica, Zână: Angelica Nicoară
Baba Marghioala, Zână: Irina Wintze
Tândală, Baba Gheorghița: Romina Merei / Diana Buluga
Baba Casandra, Zână: Adriana Băilescu
Pasărea măiastră, Baba Safta, Zână: Patricia Brad
Pepelea: Matei Rotaru
Zmeul, Baba Anica: Ionuț Caras
Papură, Baba Domnica: Radu Lărgeanu
Codruța: Cristian Grosu
Păcală: Adrian Cucu
Lăcustă: Cătălin Herlo
Pârlea: Dragoș Pop
Popa Parodie: Cristian Rigman
Zorilă, Paharnicul: Miron Maxim
Murgilă, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Stolnicul: Silvius Iorga
Cuviosul Mihnea Trompetistul: Mihnea Blidariu

Regia tehnică: Arhidiade Mureşan
Lighting design: Jenel Moldovan
Lights technicians: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean
Sonorizare: Marius Rusu
Sufleor: Ana Maria Moldovan

Cu Sânziana şi Pepelea redescoperim copilăria teatrului românesc, acea naivitate hazlie, jucăuşă, care grăieşte însă multe adevăruri despre firea românească valabile şi astăzi; un text foarte teatral, cu potenţialităţi scenice, de joc… „E jucăuş, da, afirmă regizorul, era şi vremea când se descopereau, cel puţin la noi, efectele scenice, trapa, lumina electrică, schimbatul rapid al decorurilor, coborârea din plafon… şi într-adevăr, ceea ce se vede la Alecsandri, şi o făcea mai mult sau mai puţin calculat, era cunoaşterea folclorului. Iar noi am mers mult pe această cale a folclorului, şi nu la modul superficial, ci mai aprofundat: am ajuns la iele, la vrăjitoare, la blesteme, la legătura cu religia creştină, cu ortodoxismul. Ţinta spectacolului este însă în primul rând să bine-dispună“.
Multe personaje au fost reinventate, regândite, aşa cum spune Alexandru Dabija „după mintea noastră de acum“. „Alecsandri nu a introdus popa ca personaj, noi am folosit până şi rugăciunile de ploaie. Ne jucăm. Din punctul acesta de vedere e foarte bine, pentru că textul este extrem de liber. De-aicea vine poate dimensiunea lui shakespeariană, pentru că este foarte liber în schema pe care o propune. Propune o schemă pe care poţi face multe lucruri. Şi râzi, şi e mult folclor şi multă Moldovă prezentă, chiar şi tipul de haz… care trece de la un comic grosolan la o melancolie foarte prezentă.“
Libertatea incredibilă pe care o lasă piesa se poate vedea şi la nivelul muzicii, creată, reinventată la rândul ei, toate părţile muzicale purtând semnătura Adei Milea. „Textul este un muzical, o «feerie naţională» muzicală, textul original este plin de cântecele, iar profitând de acest lucru ne-am pus şi noi pe cântecele dar… pe ale noastre sau, mai bine zis pe ale Adei Milea… ele ilustrează personaje, situaţii, anumite momente de vârf… Muzica exprimă de obicei mult mai bine decât textul, dacă e şi bună, şi nimerită, iar teatrul este în general prea inundat de cuvinte…“
Extrase din interviul realizat de Ștefana Pop-Curșeu cu regizorul Alexandru Dabija.
Interviul integral poate fi citit în caietul de sală al spectacolului.